În primul rând doresc să aduc recunoștință redacției „Plaiuri Săcelene” pentru că în numărul 110 al revistei am avut ocazia să vorbesc despre frumoase pasiuni cum ar fi muzica, sportul și cărțile western.
„Asociaţia “Izvorul” Săcele a luat fiinţă în anul 1922, la iniţiativa unui grup de tineri entuziaşti din cele 7 Sate săcelene de atunci, şi a fost una dintre primele forme de organizare în domeniul cultural şi sportiv din mediul rural în România. Printre obiectivele pe care asociaţia şi le-a propus şi le-a urmărit continuu se numără: evidenţierea şi conservarea bogatei moşteniri spirituale şi culturale lăsată de strămoşii mocani săceleni, păstrarea obiceiurilor şi tradiţiilor, promovarea literaturii şi artei locale, promovarea unei atitudini civice autentice”.
Puteți găsi mai multe despre „Plaiuri Săcelene” la adresa https://www.izvorulsacele.ro
Mai jos se află interviul:
Î: – De-a lungul timpului, pasiunile tale au fost foarte diverse, de la muzică la sport și cultură. Propun să începem discuția noastră în ordine cronologică și să începem cu prima ta pasiune muzica. Ce înseamnă pentru tine și ce loc ocupă în viața ta?
R: Alături de sport, muzica este una dintre modalitățile prin care oricine se poate relaxa. Pentru mine, muzica aduce multe beneficii. Mă face prezent, mă face fericit și mai mult de atât mă ajută să îmi cresc puterea de concentrare. Prima dată când am simțit muzica cu adevarat, a fost atunci când eram mic și tatăl meu mi-a pus să ascult la pick-up un disc al formației “Phoenix”. Cu timpul am ajuns cu formația de muzică rock din care faceam parte, chiar să cânt în deschiderea concertelor formațiilor Phoenix, Compact și în deschiderea formației Trooper. Când am fost adolescent am ascultat cu plăcere muzica rock. Apoi, pe măsură ce am trecut prin diferite etape ale vieții, muzica pe care am ascultat-o și pe care am încercat să o cânt la chitară s-a adaptat. Muzica m-a insoțit la fiecare pas și mi-a adus mereu echilibru. În prezent îmi place să ascult și să cânt muzică blues sau country / western.
Î: – Ești unul din tinerii care au avut rezultate bune la acest nou tip de curse care are din ce în ce mai mulți fani în România, Spartan Race. Povestește-ne mai întâi despre acest tip de curse?
R: Spartan Race este un tip de curse care pe mine m-a prins din prima clipă. Prima dată am participat în 2018 în Poiana Brașov. Apoi, deoarece îmi doream să capăt experiență, am participat la cursele Spartan prin alte țări cum ar fi: Italia, Spania și Ungaria. Am amintiri deosebite, iar cursele m-au învățat multe lucruri despre mine. Cred că fiecare reușită și fiecare înfrângere pe care am avut-o în lupta cu mine m-a făcut să devin persoana care sunt astăzi. Adevărul este că indiferent de cât de dificile sunt cursele, sunt recunoscător și mă bucur că am parte de asemenea experiențe aparte. Cursele chiar îți testează limitele. Alergi, apoi fiecare obstacol îți rupe ritmul și trebuie să te adaptezi repede de la un tip de efort la altul. Ești solicitat atât fizic cât și mental și emoțional. Dacă vrei să reușești, cursele chiar sunt o luptă pe care trebuie să ajungi să o stăpânești bine în interiorul tău.
Î: – Cum sunt aceste curse din perspectiva unui participant? Ce a însemnat pentru tine, personal, participarea la Spartan Race?
R: Pentru minele cursele au venit cu o oarecare doză de maturizare. Fiecare competiție te pune în primul rând față în față cu tine însuți. Pe parcursul întrecerilor treci prin sentimente de frustrare, de bucurie, de epuizare, însă oricum s-ar desfășura întrecerea, în final te simți învingător. Deși concurezi cu alți două sute de indivizi, competiția este în primul rând cu tine însuți. De la bun început cursele mi-au părut a fi ceva tare dificil. La prima competiția din 2018, am fost scos cu totul în afara zonei mele de confort. Atunci, la prima cursă, am înțeles că pentru a putea ajunge printre primii va trebui mai întâi să parcurg o etapă de pregătire care mă va pune la încercare din multe puncte de vedere. Disciplina a fost factorul cheie care m-a făcut să parcurg toate antrenamentele până la capăt. Într-adevăr după aproximativ un an și jumătate de antrenamente zilnice am reușit. Totodată am aflat că atâta timp cât îți dorești cu adevărat, orice este posibil.
Î: – Descrie puțin un antrenament pentru o astfel de cursă? Tu ai scris și o carte în urma participării tale la cursele Spartan Race
R: Din punctul de vedere structural cursele sunt un traseu de alergare care este segmentat de probe de forță, de echilibru și de dexteritate. Pentru a te putea antrena trebuie din start să te gândești că e necesar să găsești o armonie destul de greu de obținut între rezistență, forță și agilitate. Deoarece cel mai bun antrenament este acela care se apropie cât mai mult de condițiile din cursă, baza îl reprezintă alergarea în natură combinată pe alocuri cu diferite exerciții cum ar fi burpees, sărituri de pe loc, căratul de greutăți, urcatul pe sfoară, parcurgerea în echilibru a unui traseu, sau chiar aruncarea suliței într-o țintă. Pentru mine, cel mai bun antrenament este acela care la fiecare 2-3 kilometri de alergare introduce o serie de exerciții de forță. Ideea e să obișnuiești corpul cu ruperile de ritm. Cu cât reușești să alergi mai în viteză în condițiile în care rupi ritmul destul de des, cu atât ești mai aproape de condiția fizică ideală.
Î: – Să trecem și la ultima ta mare pasiune, și anume scrierea de cărți western. De unde această pasiune?
R: Sunt un fan al cărților scrise de Zane Grey și Louis L’Amour. Acestea sunt acel gen de cărți care te țin noaptea treaz, iar atunci cand ai terminat de citit o aventură, abia aștepți să o începi pe următoarea. Pentru ca îmi plac atât de mult și deoarece nu există versiuni traduse în limba română, mi-am dorit să scriu eu cărți în română care să surprindă acea lume fascinantă.
Î: – Cărțile au ca ”personaj principal” calul, mustangul. Dragostea aceasta de cai de unde vine? Ce anume te-a făcut să îi aduci într-o carte?
R: Se întâmpla acum 6 ani când la un centru de echitație din Brasov am cunoscut caii pentru prima dată. Acolo, am aflat despre ceea ce înseamnă cu adevărat caii. Am cunoscut puterea cailor de a se conecta imediat la oameni. Unui cal nu trebuie să îi spui nimic. El va înțelege din prima clipă ce se desfășoară în interiorul tău. Chiar este o abilitate pe care caii o au și nu trebuie deloc antrenată. M-a uimit acest lucru și atunci mi-am dat seama că există o lume care se află undeva după rațiune și gândire, o lume care nu are nevoie de întrebări și nici de răspunsuri. Pentru mine, caii sunt cei care mi-au dezvăluit această lume. De atunci și până acum, de fiecare dată când sunt în preajma cailor, mă pot conecta iar și iar la acel fel de a fi prin care mai întâi simt și apoi judec.
Î: – Timpul de astăzi nu pare unul prea benefic scrisului de carte, online-ul ocupă locul principal pentru apoape toată lumea. Cum de ai avut curajul să scrii o carte?
R: Așa este. Există o preferință a oamenilor spre mediul online. Totuși, există încă persoane care citesc cu drag o carte tiparită. Eu cred că fiecare reușită vine la timpul potrivit. Spre exemplu, autorul meu preferat, Louis L’Amour, a încercat să publice cărți timp de șase sau șapte ani. De fiecare dată a fost refuzat (acest lucru se întâmpla prin anii 1955). Apoi, în jurul vârstei sale de 60 de ani, a devenit bestseller internațional. Ideea este că Louis nu a renunțat niciodată la visul lui. Deși fiecare epocă vine cu provocări proprii, eu cred că în final reușita depinde de abilitatea noastră de a nu renunța la lucrurile în care credem cu adevărat. Mereu există o cale pentru a reuși. Am învățat acest lucru de la cursele cu obstacole, iar această lecție mi-a servit în toate celelalte lucruri pe care le-am facut.
Î: – Vorbește-ne te rog de cărțile tale?
R: Până în prezent am publicat 4 cărți western: „Cântecul deșertului”, „Praf și pulbere”, „Suflet de mustang” și „Un prieten de încredere”. Chiar acum lucrez la a cincea carte. Aceasta va fi tipărită în prima jumătate a anului viitor. Toate cărțile pe care le scriu au ca subiect principal atât legătura oamenilor cu caii cât și aprecierea pentru natură. Acțiunea din cărțile western are mereu loc în mijlocul sălbăticiei: privind lumea nemărginită care se întinde sub cerul liber, printre munți, prin canioane, prin deșert, ocazional fugind de indieni sau luptând pentru a le ține piept. Acolo, prin vastul pustiu, protagonistul e însoțit doar de calul său credincios și de umbra norilor. Pentru mine cărțile ce aparțin acestui gen mereu spun povești interesante despre locuri străbătute înainte de puțini oameni, locuri care au un rol în dezvoltarea caracterului personajului principal și care prin farmecul lor deosebit dau o dinamică aparte poveștii.
Î: – Cum îți alegi subiectele?
R: Atunci când scriu pornesc de la o idee pe care o las să se așeze în timp. Poate dura două sau chiar trei luni până când încep să conturez acea idee într-o carte. Unele idei sunt mai bune în timp ce altele nu se dovedesc a fi pe măsură. Însă fiecare dintre ele trebuie mai întâi să treacă testul timpului. Știu că un subiect este suficient de bun pentru a fi transformat într-o carte doar atunci când acesta rămâne în mintea mea și nu îmi dă pace până când povestea nu este scrisă până la capăt.
Î: – Cartea presupune și o muncă de documentare. Cum faci acest lucru? Totul este numai imaginație, creativitate?
R: De regulă pornesc de la o intrigă. Mai departe totul este numai despre imaginație și creativitate. În principal, sutele de cărți pe care le-am citit despre acest subiect îmi servesc drept ghid în lumea de atunci. Nevizitând vreodată America și netrăind în acele vremuri, pot doar să îmi imaginez cum a fost datorită cărților pe care alții le-au scris cu mult timp înaintea mea. Cărțile lui Zane Grey, Louis L’Amour, Max Brand și mulți alții, sunt sursa prin care mă pot conecta la lumea de atunci.
Î: – Cum vezi tu ca un scriitor de cărți western, viitorul cărții pentru copii și adolescenți?
R: Sunt de părere că dorința de cunoaștere și de explorare a copiilor și a adolescenților va face mereu ca genul preferat de majoritatea dintre ei să fie cărțile de aventură. Eu îmi amintesc și în prezent cât de fascinat am fost când am citit, de exemplu, „Ivanhoe”. Eram atât de acaparat încât nu am putut lăsa cartea până când nu am terminat-o. O citeam chiar și la scoală pe sub bancă în timpul orelor. Consider că cititul este o parte din procesul de auto-cunoaștere a fiecăruia. În final, copii și adolescenții ar trebui să fie încurajați să citească cărți despre acele subiectele care îi fascinează. Atâta timp cât este lăsat să exploreze, cred ca fiecare copil poate găsi acel gen de cărți care i se potrivește cel mai mult.
Î: – Care sunt cărțile tale preferate? Care sunt autori care te-au influențat în scris?
R: Dintre autorii care m-au influențat în ceea ce privește scrisul, aș dori să îl amintesc pe Louis L’Amour. Nu există alt scriitor pe care să îl fi studiat atât de mult. Pe lângă zecile de romane pe care le-a scris, am studiat până și manuscrisele sale neterminate. Louis L’Amour este un scriitor foarte valoros pentru literatura universală. El este singurul autor din istorie care, în onoarea operei sale, a primit atât Medalia Prezidenţială a Libertăţii, cât şi Medalia de Aur a Congresului. Din păcate cărțile sale nu sunt traduse în română. Eu am citit toate materialele sale în limba engleză. Cartea mea preferată este „Bendigo Shafter” și este scrisă de Louis L’Amour.
Î: – Ce alte genuri literare îți place să citești?
R: Pe lângă cărțile western și cele de aventură, îmi place să citesc autobiografii scrise de sportivi. Spre exemplu „27 de pași” scrisă de Tibi Ușeriu sau „Să alergi sau să mori, Jurnalul unui campion” scrisă de Kilian Jornet. Alte două cărți care mi-au plăcut mult sunt cele scrise de Nicolae Covaci. În aceste cărți el povestește despre istoria formației Phoenix: „Phoenix – Însă eu, o pasăre…” și „Phoenix – Giudecata înțelepților”. De asemenea, am citit și multe cărți despre istoria imperiului roman scrise de diverși autori.
Î: – Ce cărți ai recomanda unor copii și unor tineri să citească?
R: Tinerilor le-aș recomanda să citească cărți de aventură care să îi inspire, să îi încurajeze și care să le formeze principii morale bune. Când eu eram copil, iar apoi adolescent, îmi plăceau cărțile scrise Sir Walter Scott. Un exemplu foarte cunoscut este „Ivanhoe”. Mai mult de atât ei pot citi frumoasa serie de romane „Winnetou” care este scrisă de Karl May și care, din fericire, este tradusă și în limba română. Desigur, să nu uitam de romanele românești scrise de Mihail Sadoveanu, romane care au farmecul lor aparte și care reprezintă o literatură deosebită față de cea străină.
Î: – În final, unde îți găsim cărțile?
R: Tot ceea ce momentan înseamnă „Suflet de Mustang” (nume pe care l-am ales să îmi reprezinte activitatea) se poate urmări pe site-ul http://www.sufletdemustang.ro . Pe lângă site, se poate căuta „Suflet de Mustang” pe rețelele de socializare Facebook și Instagram. Pe paginile rețelelor sociale menționate anterior veți găsi tot felul de lucruri interesante pe care le public săptămânal despre legătura oamenilor cu caii. Mai mult, pe canalul de Youtube „Suflet de Mustang” există un istoric de materiale video interesante atât despre cai, despre muzică cât și despre cursele cu obstacole. În final vă mulțumesc că ați parcurs acest interviu și vă îndemn să trăiți o viață conștientă. Să aveți mereu curajul de a vă asculta vocea interioară și nu în ultimul rând să nu uitați să vă bucurați de libertate și de natură asemenea unui mustang.
Suflet de Mustang 