Oamenii vestului și caii lor, reprezintă una dintre cele mai perfecte parteneriate între om și animal din toate timpurile. Fiind un animal loial cât și foarte muncitor, calul a adus o mare contribuție la ceea ce a însemnat istoria vestul îndepărtat. Dar care erau calitățile care făceau dintr-un cal, un partener ideal pentru munca de zi cu zi?
Pentru a putea mâna vacile, calul trebuia să fie inteligent, rezistent la efort, și să fie mai agil și mai rapid decât animalele semi-sălbatice care aparțineau cirezii. Însă în acea vreme, mulți dintre caii care erau călăriți în lungul și în latul întregului vest îndepărtat, deja aveau aceste calități. Există oare o calitate anume care îi deosebea pe caii buni de cei foarte buni?
Un cal foarte bun de lucru era considerat acela care putea să desprindă o vacă dintr-o cireada de 30 de animale. Apoi, citind-o și poziționându-se în funcție de fiecare mișcare a ei, ar fi putut să o întâmpine și să o țină izolată de cireadă atât cât era nevoie. Această abilitate a cailor era denumită de către văcari „cow sense”, sau o putem explica pur și simplu ca fiind o abilitate înnăscută în a înțelege, a anticipa și a întâmpina mișcările pe care le-ar face o vaca. Calul ar fi putut mâna în acest fel o vaca, primind ocazional fine indicații de la călărețul despre care se spune că ar fi ținut dârlogii doar cu degetul mic. Astfel de cai erau foarte apreciați și prețuiți de către toți cei care trăiau în părțile acelea de lume.
Acești cai reprezentau arhetipul inteligenței, înțelepciunii și priceperii: „În limbajul din vest, a spune despre cineva că e la fel de inteligent ca un cal de lucru, ar fi ca și cum ai spune că e mai deștept ca un avocat, un coiot și un absolvent de la Harvard la un loc.” – Dobie, J. Frank ( în cartea „Mustangs and cow horses”).
P.S.: Acești cai de lucru erau denumiți în limba engleză „cutting horses”. Termenul provine de la abilitatea lor de a despărți sau de a „tăia” cirezile de vite.
Suflet de Mustang 