Calul-minune – Grete Tarler

Cu copite de alune
Cu potcoave de ghiudem
Și cu lacrimi de bem-bem,
Tot sărea năbădăios,
Întorcea casa pe dos,
Ba spărgea o farfurie,
Ba-ncurca o draperie,
Ba sărea pe un perete
Crezând că e un cal verde,
Tropăia pe un dulap,
Ne scula cu noaptea-n cap,
Bătea tactu-ntr-un castron
Cu un băț de macaron;
Într-o seară, năzdrăvanul
A escaladat pianul:
“Ce șosea alba și neagră!
Ia să vad eu, cum se-aleargă?”
Însă trapul pe șosea
Cu un cantec răspundea:
“Fii cuminte, măi căluț!
Sunt pian, nu sunt căluț!
Mai văzut-am eu cai brezi
Încurcați printre diezi
Mai văzut-am mototoli
încurcați printre bemoli!”
Cum fugea mânzul nițel
Se-auzea un cântecel;
Înapoi sau înainte
Se-auzea tot “fii cuminte!”
De-atunci mânzul năzdrăvan
Sare numai pe pian.