Bucuria de a trăi – Fenechiu Marian

Și plouă iar la geamul meu
Când noaptea ușor se lasă,
Zăresc un cal sub curcubeu
Și dorul mă apasă…

Azi caii mi-au bătut în geam
Strigându-mă afară,
Visam sau doar mă amăgeam
Ca-n vis o să-mi apară?!

Când nu îi mângâi într-o zi
Prin somn îmi galopează,
Și dintr-o dată mă trezii
Că noaptea-mi luminează

E dor, e boală sau e viciu?
Eu mă întreb în noapte…
Le simt mirosul, un deliciu
Ce mă cuprinde-n șoapte

Voi ce-ați simțit mirosul de sudoare
A unui cal semeț ce-aleargă în galop…
Puteți să-l mai uitați vreodată oare
Sau să nu mai vreți în șa deloc?!

Când ești pe cal, ești orizontul
Ce înfrățește cerul cu pământul,
Alergi pe el mai repede ca glonțul
Vibrezi ca arcul și-n plete-ți bate vântul

Off, voi nu știți aceste lucruri diafane
De nu ați fost purtați de cai,
Petreceți-vă viața cu activități banale
Nu veți gusta aici un colț de rai…..

Iar celor care încă se întreabă
Cum este ca să călărești,
Îi rog să-n calece de grabă
Să guste bucuria din povești!