Între 1860 și 1890, se estimeaza ca în jur de 10 milioane de vite au mișunat pe cărările din Texas. Probabil că fără acestea, cowboy-ii nu ar fi fost atât de cunoscuți, iar multe dintre povești nu ar fi fost scrise.
Vitele au fost introduse în America de către conchistadorii spanioli prin 1400. Acestea după ce s-au rătăcit s-au încrucișat cu alte tipuri de vite și s-au sălbăticit, noua rasă de vite va fi recunoscută după caracteristicile sale unice
Această rasă nouă de vite aveau coarne lungi ce puteau să ajungă la 2 metri de la un capat la altul. Câtăreau de la 500 la 700 de kilograme. Și fiecare din ele ar putea consuma chiar și 100 de litri de apă pe zi. Traiau în jur de 20 de ani, iar o distanța de 16 km era considerată o distanță bună pentru a fi parcursă de o ciurdă într-o zi.
Acestea erau considerate a fi o rasă sălbatică de bovine. Foarte interesant este faptul că cirezile erau conduse de către un anume animal-lider. Dacă acesta era un lider bun, și nu ezita să conducă cireada prin apa sau diferite obstacole naturale, atunci cei care dețineau ciurda, îl prețuiau și îl păstrau în momentul în care vindeau din vite. Astfel, lider-ul era refolosit pentru a conduce o nouă cireadă.
Longhorn-ul era admirat pentru că de cele mai multe ori lupta cu cowboy-ii. Atunci când un taur era prins, cu o mișcare a capului reușea cu ușurință să rupă o funie în două. Atunci când cowboy-ii se refereau la vite ca fiind îmblânzite, de cele mai multe ori intenționau să spună că nu se mai speriau de prezența omului. Însă din alte puncte de vedere rămâneau la fel de sălbatice ca înainte.
Petrecând mult timp în compania cowboy-iilor în timp ce Vestul Îndepărtat era un vis la care mulți se ambiționau, acestea au devenit unul dintre cele mai cunoscute simboluri ale vremurilor nu de mult timp apuse.
Suflet de Mustang 